Cora Buzoianu - Coach educațional

Ai observat că, deși copilul tău e inteligent, ceva îl blochează?

Nu e lene. Nu e "nu vrea". Este un blocaj pe care încă nu l-ați găsit împreună.

Eu nu vin cu rețete generale și nici cu promisiuni de perfecțiune.

Vin cu o metodă construită din 8 ani de lucru direct cu copii și părinți — From Zero to Hero — prin care îl însoțesc pe copilul tău exact din locul în care se află, spre cea mai bună variantă a lui.

Fără etichete. Fără comparații. Fără presiune.

Doar pași mici, cu încredere, care duc la schimbări mari.

Dacă simți că e momentul să încerci altfel, scrie-mi în privat.
Hai să vedem împreună ce se poate face. 🌿

Uneori, un copil nu se teme de notă.

Se teme de ce înseamnă nota aceea pentru el.

Am văzut copii care, atunci când primeau o notă mai mică, nu întrebau „Unde am greșit?”, ci „O să fie mama dezamăgită!” sau „nu sunt bun!”.

În astfel de momente, am înțeles că, pentru copil, nu mai era vorba doar despre o lucrare.

Era despre teama că a dezamăgit. Că nu este suficient de bun. Că o greșeală spune ceva despre el.

🌱 Și aici cred că se schimbă puțin perspectiva.

O notă ne spune ceva despre o lucrare făcută într-un anumit moment. Nu ne spune cât valorează copilul, cât a progresat sau de ce are nevoie pentru a merge mai departe.

Din experiența mea, diferența o face foarte mult felul în care adultul reacționează după acel moment.

În loc de:

😒 „Cum ai putut să iei nota asta?”

putem încerca:

🤝„Hai să vedem împreună ce s-a întâmplat.”

Întrebarea aceasta nu șterge greșeala. Dar îi transmite copilului ceva important: putem privi greșeala fără să ne fie rușine de ea.

Iar atunci când copilul nu mai simte că trebuie să se apere, poate începe să observe.

Ce nu a înțeles?

Unde s-a grăbit?

Ce strategie nu a funcționat?

De ce ar avea nevoie data viitoare?

Asta este una dintre schimbările pe care încerc să le construiesc prin From Zero to Hero: să mutăm atenția de la „Ce notă ai?” spre „Ce ai învățat despre tine și despre felul în care înveți?”.

Nu înseamnă că notele nu contează.

Înseamnă doar că nu le lăsăm să spună singure povestea copilului.

Iar uneori, cea mai valoroasă reacție după o notă mai mică nu este o explicație lungă.

Este un adult calm care spune:

„Sunt aici. Hai să înțelegem împreună.”

Tu cm reacționezi când copilul tău vine acasă cu o notă care nu îl reprezintă?

✏ Scrie-mi în comentarii. Sunt curioasă să aflu cm arată acest moment în casa ta.

🌱 Am observat ceva în lucrul meu cu copiii: când un copil greșește, nouă, adulților, ne vine foarte repede să-l ajutăm.

Vedem răspunsul greșit și, aproape fără să ne dăm seama, spunem:
„Nu, aici ai greșit” și începem să-i explicăm unde și de ce.
Intenția este bună. Vrem să-l ajutăm să înțeleagă.

Dar uneori, în graba de a corecta, îi luăm exact momentul în care ar putea să descopere singur.

💭 În lucrul meu de consiliere cu copiii, mă interesează nu doar dacă ajung la răspunsul corect, ci și cm ajung acolo.

Îi ajut să observe cm gândesc, unde se blochează, ce au înțeles și ce strategie ar putea încerca atunci când prima variantă nu funcționează.

De aceea, în loc să spun imediat care este greșeala, aleg uneori să întreb:

„Dacă te uiți încă o dată, ce observi?”

„Ce ai putea încerca diferit?”

Uneori copilul tace câteva secunde. Se uită din nou. Compară. Încearcă o altă variantă. Iar momentul în care găsește singur un alt drum este foarte valoros pentru mine.

💚 Pentru că nu vreau doar să știe să rezolve exercițiul de astăzi. Vreau să-l ajut să descopere strategii de învățare pe care să le poată folosi și mâine, atunci când eu, părintele sau profesorul nu suntem lângă el.

A-l lăsa să gândească nu înseamnă a-l lăsa singur cu dificultatea. Înseamnă să rămâi aproape și să-l ghidezi fără să gândești în locul lui.

🌿 Asta urmăresc și prin metoda From Zero to Hero: copilul să învețe, treptat, cm să învețe. Să poată observa ce funcționează pentru el, să caute alternative atunci când se blochează și să capete încredere că poate găsi un drum mai departe.

Data viitoare când copilul greșește, înainte să-i arăți răspunsul, poți încerca o întrebare simplă:

💬 „Ce ai putea încerca altfel?”

Poate nu va găsi imediat soluția. Dar uneori tocmai căutarea este partea din care învață cel mai mult.

❤️ Dacă și tu vrei să înțelegi copilul înainte de a încerca să-l schimbi, cred că vei regăsi în metoda From Zero to Hero o perspectivă care poate face diferența.

💬 Tu ce observi la copilul tău când nu știe ce să facă mai departe: cere imediat ajutor sau încearcă să găsească o altă cale? Scrie-mi, chiar sunt curioasă!

Am observat ceva și la mine, și în jurul meu: când un copil greșește, ne vine foarte repede să-l ajutăm.

Vedem răspunsul greșit și, aproape fără să ne dăm seama, spunem: „Nu, aici ai greșit” și începem să-i explicăm unde și de ce. Intenția este bună. Vrem să-l ajutăm să înțeleagă.

Dar uneori, în graba de a corecta, îi luăm copilului exact momentul în care ar putea să descopere singur.

Îmi amintesc situații în care, în loc să spun imediat care era greșeala, am ales să întreb: „Dacă te uiți încă o dată, ce observi?”

🌱 Pentru mine, acele câteva secunde contează.

Nu pentru că vreau ca adultul să intervină cât mai puțin, ci pentru că vreau să observ ce poate învăța copilul să facă singur.

Asta este o diferență importantă: a-l lăsa să gândească nu înseamnă a-l lăsa singur cu dificultatea. Înseamnă să rămâi aproape, să-l susții și, în același timp, să nu faci tu în locul lui ceea ce poate învăța treptat să facă singur.

Din experiența mea, greșeala poate deveni mult mai mult decât ceva ce trebuie reparat. Poate deveni un moment în care copilul învață să se oprească, să se uite din nou, să-și pună întrebări și să încerce încă o dată.

💚 Iar asta cere uneori ceva dificil pentru noi, adulții: să avem răbdare cu acele câteva secunde de liniște.

Data viitoare când copilul greșește, încearcă să-i lași puțin spațiu înainte să-i arăți răspunsul și întreabă:

„Ce observi dacă te uiți încă o dată?”

Poate nu va găsi răspunsul imediat. Și este în regulă.

În metoda From Zero to Hero, eu aleg să văd aceste momente ca pe niște ocazii în care copilul își construiește, pas cu pas, propriul mod de a învăța.

Pentru că, în timp, obiectivul nu este să avem mereu un adult care să-i arate copilului unde a greșit.

🌿 Este ca el să învețe să observe singur.

Dacă simți că și tu vrei să înțelegi copilul înainte de a încerca să-l schimbi, cred că vei regăsi în metoda From Zero to Hero o perspectivă care poate face diferența.

💬 Tu ce faci, de obicei, în primul moment în care copilul greșește?
Scrie-mi, chiar sunt curioasă!

Mulți copii pot repeta corect o lecție, dar asta nu înseamnă întotdeauna că știu să folosească ceea ce au învățat.

Am întâlnit de multe ori această situație: copilul îmi povestește corect ce a făcut la școală, își amintește pașii și pare sigur pe el. Apoi schimb puțin exercițiul sau îl întreb: „De unde ai ști ce să faci aici?” și apare blocajul.

🌱 Momentul acesta este foarte valoros pentru mine.

Nu pentru că „nu a învățat”, ci pentru că îmi arată ce poate face cu ceea ce știe atunci când nu mai este condus pas cu pas.

Din experiența mea, aici se vede diferența dintre a reproduce o informație și a o înțelege suficient de bine încât să o poți folosi într-o situație nouă.

De aceea, când lucrez cu un copil, nu mă opresc la întrebarea „Ai înțeles?”.

👀 Încerc să observ:
– ce face când exercițiul arată puțin diferit;
– ce întrebare își pune când nu știe;
– dacă încearcă o strategie înainte să ceară ajutor;
– cm reacționează când prima soluție nu funcționează;
– dacă poate explica de ce a ales acel pas.

Și există un lucru simplu pe care îl poți încerca și acasă.

După ce copilul îți explică o lecție, nu îi cere imediat să o repete. Schimbă puțin situația și întreabă:

„Dacă mâine ai primi un exercițiu care seamănă cu acesta, dar nu este identic, de unde ai ști cm să începi?”

Răspunsul lui îți poate spune mai mult decât o lecție reprodusă corect.

🌿 Pentru mine, aici începe adevărata observare a copilului. Nu mă uit doar la răspunsul final, ci și la felul în care gândește, încearcă, greșește, se corectează și caută o soluție.

Poate că întrebarea nu este doar: „A învățat copilul lecția?”

Poate că merită să ne întrebăm și: „Ce poate face acum cu ceea ce a învățat?”

Iar uneori, înainte să încercăm să schimbăm ceva la copil, avem nevoie să ne oprim puțin și să-l observăm. ❤️

Dacă simți că și tu vrei să înțelegi copilul înainte de a încerca să-l schimbi, cred că vei regăsi în metoda From Zero to Hero o perspectivă care poate face diferența. ❤️

💬 Tu cm îți dai seama că un copil chiar a înțeles ceva, nu doar că poate reproduce corect?Scrie-mi, chiar sunt curioasă!

🌱Am observat, în timp, cât de diferit poate fi privită aceeași notă. Pentru părinte, poate fi doar o cifră pe o foaie. Pentru copil, poate însemna teamă, dezamăgire sau gândul că „nu sunt bun la asta”.

Uneori, înainte să apuce să spună ce s-a întâmplat, aude:
„De ce ai luat atât?”
„Doar ai învățat?”.

Iar copilul nu mai vorbește despre exercițiul pe care nu l-a înțeles. Începe să se gândească dacă adultul este dezamăgit de el.

În clasă, sunt copii care știu răspunsul, dar se tem să răspundă. Copii care, după o greșeală, își șterg repede răspunsul înainte să le spun eu ceva. Și copii care, atunci când primesc o notă mai mică, spun imediat: „Nu sunt bun la asta.”

Acolo am înțeles că evaluarea nu se oprește la ceea ce apare în catalog.

O notă ne poate arăta că merită să privim mai atent, dar nu ne spune singură ce s-a întâmplat.

🔎 Poate fi o lacună de înțelegere, o strategie de învățare care nu funcționează, lipsă de organizare, grabă sau pur și simplu un lucru care încă se află în proces de învățare.

De aceea, una dintre întrebările pe care aleg să le pun este:

💬 „Ce crezi că te-a încurcat?”
Pentru că răspunsul ne poate arăta de unde putem începe.

Este important, copilul să învețe să privească o greșeală fără să o transforme într-o concluzie despre propria valoare.

În consilierea educațională, îl ajut pe copil să înțeleagă ce se întâmplă în procesul lui de învățare, să descopere ce îl ajută și să găsească strategii pe care le poate folosi și singur.

Asta construiesc prin metoda From Zero to Hero: nu doar îl ajut pe copil să obțină doar rezultat mai bun, ci să înțeleagă ce face, ce nu funcționează încă și ce poate încerca diferit data viitoare. 🌱

Pentru mine, schimbarea începe uneori cu un gest foarte mic: înainte să corectăm nota, să încercăm să înțelegem copilul din spatele ei.

Data viitoare când copilul vine acasă cu o notă care nu îl reprezintă așa cm ți-ai fi dorit, poate încercați să amânați puțin reacția și să-l întrebați:

💬 „Vrei să ne uităm împreună să vedem ce s-a întâmplat?”

Dacă îți dorești să descoperi cm poate arăta un proces de învățare în care copilul este înțeles, susținut și încurajat să devină autonom, te invit să descoperi metoda From Zero to Hero. ❤️

💬 Tu ce observi că se schimbă la copilul tău atunci când îi este teamă de reacția adultului? Scrie-mi, chiar sunt curioasă!