Salon Diva

La bunici, dimineața începea înainte să deschizi tu ochii.

Se auzea o ușă.

Apoi pași prin curte.

O găleată pusă jos.

Poate cocoșul, poate câinele, poate găinile care se agitau lângă coteț.

Tu mai stăteai câteva minute sub pătură, cu ochii închiși, încercând să adormi la loc.

Dar din bucătărie începea să vină mirosul.

Pâine.

Lapte încălzit.

Ouă.

Poate plăcinte, poate mămăligă, poate doar o felie groasă de pâine cu unt și dulceață.

Te ridicai și mergeai desculț prin casa răcoroasă.

Bunica era deja îmbrăcată.

De parcă ea nu dormea niciodată.

„Te-ai trezit?”

Întrebarea venea de fiecare dată cu aceeași surprindere, deși probabil te auzise din clipa în care ai pus piciorul pe podea.

Pe masă era deja ceva pentru tine.

Nu comandaseși.

Nu ceruseși.

Era acolo.

După micul dejun ieșeai în curte și ziua devenea enormă.

Trebuia verificat pomul.

Trebuiau găsiți verii.

Trebuia mers până la poartă să vezi cine trece.

Poate exista un plan pentru râu, biciclete sau câmp.

Bunica rămânea prin gospodărie, iar tu apăreai din când în când doar ca să întrebi:

„Ce mai ai de mâncare?”

Și, aproape miraculos, mai avea ceva.

Atunci nu observai câtă muncă încăpea într-o dimineață înainte ca tu să te trezești.

Nu vedeai cine aprinsese focul, cine hrănise animalele, cine adusese apa, cine pregătise masa.

Vedeai doar o bucătărie caldă și o bunică care părea să fie mereu acolo.

Ani mai târziu, poate asta îți lipsește cel mai mult.

Nu mâncarea.

Nu curtea.

Ci senzația că te trezești undeva unde cineva a început ziua înaintea ta doar ca, atunci când apari în ușă, totul să fie pregătit.

Și vocea aceea simplă:

„Hai la masă, că se răcește.”

Din nou pe stoc….lotiuni de bronzare, atât la tub cat și la plic ❤️

Miercuri 19 August
Salonul va fi închis
(Eveniment în familie)